Asta-i culmea!

Asta-i culmea !!!
-Culmea ghinionului: să faci pe prostul şi să rămâi aşa!
-Culmea secetei: să alerge copacii după câini.
-Culmea înotului : cu o mână să înoţi,cu cealaltă să dai din picioare.
-Culmea unui cuţit de bucătărie:să taie pofta de mâncare a mesenilor.
-Culmea prostiei:să stingi lampa şi să aprinzi un chibrit ca să vezi dacă s-a stins.
-Culmea inutilităţii:să plantezi în Sahara plăcuţe cu “nu călcaţi pe iarbă”!
-Culmea somnului:să visezi că dormi.
-Culmea aglomeraţiei:să meargă şoferu’ de la autobus pe scară.
-Culmea yoga:să-ţi tragic un cap în gură!!!
-Culmea politeţii: să stai pe scaunul electric şi să cedezi locul unei doamne.
-Culmea somnului:să adormi cu capul pe butucul călăului.
-Culmea amibiţiei:să te razi cu lama de la bulldozer.
-Culmea turismului: să te plimbi cu avionul prin World Trade Center.
-Culmea pescuitului:să pui scrum de ţigară în ac şi să prinzi peşte afumat.
-Culmea zgârceniei:să te uiţi pe deasupra ochelarilor ca să nu-i uzezi.
-Culmea consolării:să consolezi o salcie plângătoare.
-Culmea culmilor:mutul îi spune surdului că orbul se uită la ei.
-Culmea matematicii:să stai de unul singur şi să te simţi în plus.
-Culmea a2-a zgârceniei:să speli hârtia igienică şi să o pui la uscat!
-Culmea furatului:să-ţi speli rufele de pe sârmă.
-Culmea a 2-a a furatului:să te mai dai şi în judecată.

Fiul meu,când mi-ai spus ultima oară că mă iubeşti?

“Întorcându-te acasă într-una din zile,dacă mama ta îţi va pune această întrebare,vei ştii ce să-i răspunzi?Nu i-ai spus-o de mult timp,de când erai mic…Acum eşti mare.Nu-ţi prea vine s-o mai spui,ţie jenă,deşi prietenei cu care ieşi de câteva săptămâni nu mai pridideşti să-I mărturiseşti asta.Ştii foarte bine că a spune “te iubesc” nu-i o simplă informaţie,de aceea i-o tot repeţi.

De fapt, tu îţi iubeşti mama!!Deşi nu te prea gândeşti la asta,în sufletul tău ştii că înseamnă foarte mult pentru tine.Ea te-a crescut, ea te-a îngrijit şi te îngrijeşte,ea a vegheat la capul tău de câte ori ai fost bolnav,ea îţi dă, în plus,bani de Net sau pentru vreun CD.Nu ascultă ea Linkin Park sau Limp Bizkit,n-a auzit de 50 Cent sau Christina Aguilera şi nici de alţi idoli ai tăi,nu te prea înţelege,stă cu frica-n sân şi te boscorodeşte când pleci cu rolele sau când te întorci dimineaţa de la vreun chef…Deşi nu eşti tu mereu pe aceeaşi lungime de undă cu ea , totuşi apreciezi tot ce face pentru tine.Parcă într-o zi a trecut pe lângă tine când erai prin entru,dart e-ai făcut că nu o vezi.Îţi era puţin jenă.Dar a venit ea,te-a îmbrăţişat şi tut e-ai înroşit ca racul gândindu-te ca bâză vor face tovarăşii tăi pe chestia asta.Ştii că şi ea are sentimente…Mai ştii,de asemenea ,că suferă mult când aude de la tine un cuvânt nepotrivit, o vorbă răstită, o atitudine de desconsideraţie.Ştii cât însemni pentru ea…N-ar strica să-i spui măcar acum,în luna lui Marte[1] , că o iubeşti.Crezi că o ştie şi nu are rost,dar şi prietena ta o ştie şi i-o spui mereu.Ia-ţi inima în dinţi şi spune-i!Cred că ar fi cel mai frumos cadou.Fă-I această bucurie,spune-I un cuvânt cald,fă-o să se simtă valoroasă,important,iar dacă ai necăjit-o ,cere-ţi iertare!

Spune-i că o iubeşti!Are nevoie de asta.Şi ştii ce mai cred?Că va plânge de bucurie.Instantaneu sau mai târziu puţin , în taină.Aştept să-mi spui că am avut dreptate.O mamă vede reuşita şi eşecul prin ochii copilului.Dacă va avea cel puţin respectful şi dragostea ta va simţi că e împlinită.Va spune în inima ei : “Nu l-am pierdut definitive,aşa cum am crezut;şi n-am trăit degeaba.”Încearcă doar!Fii tu însuţi,nu te mai lua după gaşcă!Şi ei sunt sensibili,dar nu o arată…Eu aşa am făcut,cândva.Şi roagă-te lui Dumnezeu pentru ea şi pentru toţi ai casei,că şi ea se roagă pentru tine!Ştiu pe cineva de vârsta ta care se roagă pentru mama sa şi ar vrea din tot sufletul să-I spună te iubesc,dar a pierdut-o…

Tu cred că o ai aproape de tine,bucură-te![2]

Ascultă pe tatăl tău care te-a născut şi nu dispreţui pe mama ta când ea a juns bătrână.(Pildelel lui Solomon 23,22)

---

[1] Articolul a apărut cu mici modificări în Argeşul Ortodox(Săptămânal bisericesc şi teologic al Episcopiei Argeşului şi Muscelului),în preajma zilei de 8 martie

[2] Laurenţiu Dumitru , Hristos şi tinerii , Editura Bunavestire , Galaţi , 2003 , p.187-188

A fi puternic...

A fi puternic inseamna sa radiezi de fericire atunci cand esti trist...
A fi puternic inseamna a incerca sa ierti pe cineva care nu merita iertare.
A fi puternic inseamna sa astepti pe cineva atunci cand nu se asteapta niciun raspuns.
A fi puternic inseamna a ramane calm intr-un moment de disperare
A fi puternic inseamna a arata o bucurie chiar cand nu o simti...
A fi puternic inseamna a zambi atunci cand vrei sa plangi...

A fi puternic inseamna a face pe cineva fericit chiar daca tu ai inima infranta...
A fi puternic inseamna sa taci atunci cand cel mai corect ar fi sa spui la toti nelinistea ta.
A fi puternic inseamna a consola pe cineva cand cel care are nevoie de consolare esti ...tu.
A fi puternic inseamna a avea incredere in cineva care nu pare de incredere
De aceea,chiar daca viata pare destul de dificila si dura,a iubi inseamna a fi puternic!

Daca Dumnezeu nu exista, nu pierzi nimic crezand in El, dar daca El exista si nu crezi, atunci ai pierdut totul!!! (Blaise Pascal)

Sfantul Isaac Sirul – Cuvinte despre sfintele nevointe in Filocalia X

Crucea parintelui Vitimion, Manastirea Slanic, Arges

Lasa-te rastignit si nu rastigni.
Lasa-te nedreptatit si nu nedreptati.
Lasa-te barfit si nu barfi.
Fii bland si nu zelos si rau.

Veseleste-te cu cei ce se veselesc si plangi cu cei ce plang. Caci acesta este semnul curatei.
Fii bolnav cu cei bolnavi.
Plangi cu cei pacatosi.
Bucura-te cu cei ce se pocaiesc.
Fii prieten cu toti oamenii, dar si singur in cugetul tau.
Fii partas la patimirea tuturor, dar cu trupul tau fii departe de toate.
Nu mustra pe cineva si nu osandi nici chiar pe cei foarte rai in vietuirea lor.
Intinde haina ta peste cel ce a gresit si acopera-l. Si daca nu poti lua asupra ta greselile lui si nu poti primi certarea si rusinea in locul lui, rabda-l macar si nu-l rusina…

De nu te linistesti cu inima, linisteste-te macar cu limba.
Si daca nu poti pune randuiala in ganduri, pune randuiala macar cu trupul tau.
Si de nu poti lucra cu trupul tau, intristeaza-te macar in cugetul tau.
Si de nu poti sta la priveghere, privegheaza macar sezand pe patul tau sau chiar intins pe el. Si de nu poti posti doua zile, posteste macar pana seara. Si de nu poti pana seara, pazeste-te macar sa nu te saturi.
De nu esti curat in inima ta, fii curat macar in trupul tau.
De nu plangi in inima ta, imbraca-ti cu jale macar fata ta.
De nu poti milui, vorbeste macar ca un pacatos.
De nu esti facator de pace, fii macar neiubitor de tulburare.
De nu te poti stradui, fa-te macar in cuget netrandav.
De nu esti biruitor (asupra pacatelor), macar sa nu te mandresti fata de cei vinovati.
De nu izbutesti sa inchizi gura celui ce barfeste pe sotul tau, pazeste-te macar sa nu te faci partas in aceasta cu el.

De iubesti blandetea, ramai in pace. Si de te vei invrednici de pace, te vei bucura in toata vremea.

Cauta intelepciunea si nu aurul.
Imbraca-te in smerenie si nu in matase..
Cauta sa dobandesti pacea si nu imparatia…

Iata, frate, indemnul meu: mila sa-ti sporeasca in suflet pana cand vei simti in inima ta aceeasi mila pe care Dumnezeu o are fata de tine.

Frumusetea...

Frumosul vizual apare precum o oglinda in care ne putem regasi pe noi insine.Caci nu numai imaginile pe care le vedem pot fi frumoase,ci si noi avem darul de a infrumuseta ceea ce privim,intocmai ca si ceea ce gandim,ce atingem,ce formam.
Omul are nevoia de frumos precum are nevoie de iubire,iar frumusetea il incarca energetic asa cum iubirea ii da puterea de a depasi si de a invinge orice obstacol.Fara frumusete (si iubire) viata terestra ar fi un nonsens,un iad materializat in aspecte permanent dizarmonice,care ar produce suferinta perpetua.
Daca in fiecare moment, i s-ar acorda atentie deosebita frumosului natural sau cel creat de om,ar capata un statut de valoare esentiala ce vor duce spre toate directiile de viata.
"Frumosul sau frumusetea sunt realitate si inchipuire,atingere si iluzie,obiectivare si subiectivare,concrete si abstractie,certitudine si impresie.Lista posibilelor lor caracteristici nu e neaparat clar si finita."

STILURI DE VIATA

Gasiti timp pentru sanatate-este comoara cea mai de pret a vietii noastre;
Gasiti timp pentru frumos-il gasesti peste tot in natura;
Gasiti timp pentru iubire-sa fie taina voastra a vietii;
Gasiti timp pentru a privi un rasarit de soare-este "asfintitul necazurilor voastre";
Gasiti timp pentru munca-este granita puterii voastre;
Gasiti timp pentru rugaciune-este calea spre adevar si spre inaltare spirituala;
Gasiti timp pentru studiu-este temelia cunoasterii;
Gasiti timp pentru a sfida prin uitare trecutul-va veti asigurasi moderniza viitorul;
Gasiti timp pentru a visa cu ochii deschisi-este hrana sufletului vostru;
Gasiti timp pentru exercitii fizice-este metoda de a va armoniza trupul;
Gasiti timp pentru a rade-este melodia cu care valsati in viata;
Gasiti timp pentru a-i ajuta pe altii-este izvorul fericirii voastre;
Gasiti timp pentru joaca-este secretul tineretii vesnice;
Gasiti timp pentru a va bucura cu cei dragi-este plenitudinea implinirii voastre ca oameni;
Gasiti timp pentru odihna-este alimentul vietii;
Gasiti timp pentru a admira un asfintit de soare- este rasaritul bucuriei zilei urmatoare;
Gasiti timp pentru a va grani corect si in tihna-este diamantul sanatatii voastre;
Gasiti timp pentru a va ordona viata si activitatea-este chezasia implinirii punctelor anterioare.


(Ing.Petre Anca)

Singuratatea...

Ca omul este o fiinta sociabila ne-o dovedeste chiar faptul ca,oricat de mult ne dorim uneori sa ne rupem de lume si sa fim singuri, cu noi insine , dupa un timp mai lung sau mai scurt, resimtim nevoia de comunicare, de relatie.E adevarat ca exista oameni care se simt mai bine cand sunt singur si asta din motive pe care doar ei le stiu.Se retrag intr-o lume a lor si uneori ne este greu sa-i intelegem si poate ca ii si ocolim.Daca am stii cate drame personale se ascund in spatele acestor refugieri poate ca am reusi sa-i ajutam.Dar nu cred ca daca ar exista cineva care sa ofere intelegere si dragoste unui singuratic sa fie refuzat...
Singuratatea ne ajuta pe toti sa ne sedimentam gandurile!Sa ne dam seama de ce este important si ce nu este pentru noi.Ne da posibilitatea sa ne analizam si sa analizam.Introspectia in psihologie, nu era o vorba goala! Curentul introspectionist care si-a castigat atatia adepti deasemeni.Trebuie sa stim sa apreciem clipele de singuratate ce ni le ofera viata!Sigur ca singuratatea este indezirabila si nu este de dorit,dar nu trebuie sa o consideram o bola rusinoasa sau ceva groaznic. Cel mai mare profesor al dragostei este singuratatea:"Dupa parerea mea ,cel mai mare profesor de dragoste este singuratatea.Asa cum cel mai bun profesor de certitudini este indoiala.Va spun asta ca sa intelegeti de ce ,uneori , noi solitarii dam impresia unor cersetori.Cersim o prietenie.Cersim o iubire.Cu cat suntem mai singur,cu atat suntem mai insetati de dragoste."(Octavian Paler) .
"Singuratatea nu e chiar asa de rea.Exista momente in care confruntarea cu propria constiinta duce la rezolvarea problemei initiale.Desigur,ajungem in final sa povestim prin ce am trecut celor apropiati noua,dar pana in punctul acela de destainuire trebuie sa trecem de scutul pe care ni-l ridicam..."

Marele pariu dintre credinciosi si necredinciosi

Luni seara, in Saptamana Luminata, dupa miezul noptii, inainte de a merge la culcare am iesit in gradina din spatele casei. Afara era intuneric iar cerul era acoperit cu stele. Mi se parea ca vad cerul pentru prima data. Se facea ca o psalmodie care venea din departari cobora din el. Buzele au inceput sa-mi murmure in soapta: "Inaltati pe Domnul Dumnezeul nostru si va inchinati la asternutul picioarelor Lui"."Odata, un om sfant mi-a spus ca in acest timp cerurile sunt deschise. Aerul era plin de parfumul florilor si a plantelor pe care le plantasem."Cerul si pamantul sunt pline de slava lui Dumnezeu."
Puteam foarte bine sa raman acolo pana in zori. Devenisem parca fara trup si parca nu mai avem nici o legatura cu pamantul. Totusi, temandu-ma ca absenta mea ar putea deranja pe cei din casa, m-am intors si m-am culcat. Somnul nu ma cuprinsese deplin. Deodata, asa ca prin surprindere, un om ciudat s-a ivit in fata mea. Nu stiu daca dormeam sau eram treaz. Fata lui era palida ca a unui mort. Ochii ii erau parca deschisi si se uitau la mine cu frica. Fata lui era ca o masca sau ca a unei mumii. Pielea de culoare galben inchis stralucea si era intinsa strans peste cap, de se vedeau toate cavitatile. Arata ca pictat. intr-o mana tinea un obiect bizar pe care nu l-am putut recunoaste; cu cealalta mana se tinea de piept ca si cum l-ar fi durut ceva. Acesta aratare m-a umplut de groaza. M-am uitat la el si el s-a uitat la mine fara spuna nimic, ca si cum ar fi asteptat sa-l recunosc imediat. Atunci, el a rupt tacerea si a oftat. Glasul lui parca venea de undeva de departe; se auzea ca dintr-o fantana adanca.
Era in mare suferinta. Incepusem sa-l compatimesc. Mainile si picioarele si ochii, toate, aratau cat de mult suferea. Cuprins de disperare am vrut sa-l ajut. El insa mi-a facut semn cu mana sa ma opresc. Incepuse sa geama in asa fel incat am inghetat. Atunci mi-a spus: ?Nu am venit; am fost trimis. Tremur fara incetare. Sunt ametit. Roaga pe Dumnezeu sa aiba mila de mine. Vreau sa mor dar nu pot. Vai! Tot ce mi-ai spus este adevarat. Iti amintesti cum cu cateva zile inainte de a muri ai venit sa ma vezi si mi-ai vorbit despre religie? Erau acolo alti doi prieteni de-ai mei tot necredinciosi ca si mine. Tu vorbeai si noi te luam in ras. Cand ai plecat ei au spus:"Ce pacat! Este atat de inteligent si crede in lucruri in care numai babele cred!"
Alta data, ca de altfel de multe ori, ti-am spus:"Draga Fotie strange-ti bani daca nu vrei sa mori ca un cersetor. Uita-te la averile mele. Vreau inca si mai multe sa adun. Atunci tu mi-ai spus: «Ai semnat vreun pact cu moartea ca sa traiesti cati ani vrei tu si sa te bucuri de o batranete fericita?»
Atunci eu am raspuns:"Ai sa vezi ce varsta am sa ajung. Acum am 75 de ani; am sa trec de o suta. Copiilor mei nu le trebuie nimic. Fiul meu castiga multi bani, iar fata am maritat-o dupa un etiopian bogat. Eu si nevasta-mea avem bani mai multi decat ne trebuie. Eu nu sunt ca tine care asculta de ce spune preotul:"Sfarsit crestinesc vietii noastre"si restul. Ce ai de castigat de la un sfarsit crestinesc? Mai bine cu buzunarele pline si fara griji? Milostenii? De ce Dumnezeul care este atat de milostiv a creat pe cersetori. De ce trebuie sa-i hranesc eu? Si inca iti mai cer, daca vrei sa ajungi in rai, sa-i hranesti pe acesti perde-vara. Vrei sa-ti vorbesc eu despre rai? Stii prea bine ca sunt fiu de preot si cunosc toate siretlicurile astea. Toate astea sunt bune numai pentru cei care nu au creier, dar tu care ai minte cred ca ai luat-o razna. Daca continui sa traiesti asa vei muri inaintea mea si vei fi responsabil pentru cei care au luat-o razna ca tine. Ca medic iti spun ca voi trai o suta zece ani??
Dupa ce a spus toate acestea s-a intors putin pentru ca ardea de durere. L-am auzit gemand:"Ah! Oh! Oh!"A tacut pentru o clipa. Mai apoi a continuat: ?Asta am spus si cateva zile mai tarziu am fost mort! Am fost mort si astfel am pierdut pariul. Ce confuzie, ce oroare! Pierdut, am coborat in abis. In ce suferinta sunt de atunci, in ce agonie! Tot ceea ce mi-ai spus tu a fost adevarat Tu ai castigat pariul. Cand eram in lumea in care esti tu acum, eram intelectual, eram medic. Am invatat cum sa vorbesc si cum sa ma fac ascultat, sa batjocoresc religia si sa discut despre orice cade sub simturi. Acum vad ca tot ceea ce am numit povesti sau mituri sunt adevaruri. Suferinta pe care o traiesc acum - si asta este reala - este acel vierme neadormit care niciodata nu doarme. Asta este scrasnirea dintilor.? Dupa ce a spus toate astea, a disparut. Inca il mai aud gemand. Somnul ma cuprinsese, cand deodata am simtit o mana rece ca gheata. Am deschis ochii si l-am vazut pe el din nou in fata mea. De data aceasta era mai oribil, iar trupul lui era mai mic. Devenise ca un copil mic. Capul ii tremura si arata ca a unui om batran."Se apropie zorii zilei si cei care m-au trimis vor veni sa ma caute!"
? Cine sunt ei??
El a spus cateva cuvinte pe care nu am putut sa le deslusesc. Atunci el a adaugat: ?Acolo unde sunt eu sunt multi care te batjocoresc pe tine si credinta ta. Acum ei inteleg ca sagetile lor spirituale nu au mers dincolo de cimitir. Ei sunt cei ce ti-au facut bine si cei ce te-au defaimat. Cu cat ii ierti mai mult cu atat te urasc mai mult. Omul este rau. In loc ca bunatatea sa-l bucure, ea il amaraste. Asta pentru ca ea il face sa-si simta propria infrangere. Starea acestor din urma este mai rea decat a mea. Ei nu pot parasi temnita lor intunecoasa pentru a veni sa te gaseasca, asa cum am facut eu. Ei sunt chinuiti groaznic si biciuiti de biciul dragostei lui Dumnezeu, asa cum unul dintre Sfinti a spus [Sf. Isaac Sirul]. Lumea este cu totul altfel decat o vedem noi. Intelectul nostru ne-o arata diferit. Acum intelegem ca intelectul nostru a fost fara judecata, ca discutiile noastre au fost rautati meschine si bucuriile noastre doar minciuni si iluzii.
?Acum vad cat de mult comportamentul oamenilor rai te-a intristat. Cum ai putut indura cu asa rabdare sagetile otravitoare care au iesit de pe buzele noastre, si care erau ipocrizii, batjocore a lui Dumnezeu si inselatoare a oamenilor. Daca acesti oameni rai care sunt inca pe pamant ar vedea unde sunt eu, daca ar fi in locul meu, ar tremura pentru fiecare lucru pe care ei il fac. A-si vrea sa ma arat lor si sa le spun sa-si schimbe cararea lor, dar nu am ingaduinta s-o fac, dupa cum nici bogatul nu a putut s-o faca, cand l-a implorat pe Avraam sa-l trimita pe Lazar cel sarac. Lazar nu a fost trimis, pentru ca cei pacatuiesc sa fie vrednici de pedeapsa si cei care au mers pe cararile lui Dumnezeu sa fie vrednici de mantuire.
"Cine este spurcat, sa se spurce inca si mai mult. Cine este drept, sa faca dreptate mai departe. Cine este sfant sa se sfinteasca inca si mai mult"(Apocalipsa 22:11).
Cu aceste cuvinte el a disparut.

Textul a fost tradus din limba engleza, din cartea ''Flori duhovnicesti'' scrisa de Photios Kontoglou, si publicat la Atena in 1977
Indepartarea de Dumnezeu schimba omul si conditia lui umana. Omul este unic iar unicitatea lui este derivata din unicitatea lui Dumnezeu care il vrea pe om partas la viata Lui Trinitara. Putem deci spune ca el, omul, este o entitate inteleasa numai in comuniune si dialog cu Dumnezeu. Fiecare om are o chemare speciala care se descopera in timpul vietii si care are menirea de a-l ajuta pe om in incercarea lui de a cunoaste pe Dumnezeu. Aceasta chemare nu se pierde niciodata pentru ca este parte ontologica a fiintei noastre, insa se poate ignora sau inlocui temporar cu o iluzie care tine pe om legat de temporar si de imanent. Dorul dupa transcendent si comuniune cu Dumnezeu se atrofiaza si omul nu mai poate lesne deslusi tainele creatiei, cazand astfel in pateism, sau se crede el insusi Dumnezeu, cazand astfel in deism. Astfel omul devine un pericol pentru el insusi. Dovada ca acesta chemare nu se pierde niciodata este constiinta acestei chemari care apare dupa moarte. Moartea este cea care isi are totdeauna ultimul cuvant si semneaza ultimul capitol al vietii noastre. Ea este cea care readuce in constiinta noastra chemarea initiala sau primordiala care a fost sadita in partea cea mai sensibila a fiintei noastre. Odata ce sufletul se desface de cele materiale, el vede diferit si deplin viata sa pamanteasca, insa nu are puterea sa schimbe nimic. Durerea abia acum incepe.
Pentru omul modern gandul la moarte al depreseaza si-l face sa-si piarda echilibrul psihologic. Nu mai vorbim de partea spirituala care ar trebui sa fie activa in el si care este inlocuita cu filosofii neopagane sincretiste. In tarile dezvoltate sau "de lumea intai" moartea a murit de mult. Nimeni nu mai vorbeste de ea si nimeni nu mai crede in ea. Oamenii asa ca printr-o minune au devenit nemuritori. Totusi dincolo de orice ideologie si epistemiologie umana ingusta, ea este parte din viata noastra. Pentru un bun cetatean modern cosmopolit, un text ca acesta al lui Photios Kontoglou pare ridicol si vrednic de trecut cu vederea. Astfel de experiente nu mai sunt crezute, deoarece oamenii nu mai cred in moarte iar acest text vorbeste exact despre acest fapt.

Pr. Iulian ANITEI
Homer, ALASKA