Despre dragoste în vremea epoca sexului (extras din fitzuica)

În familia mea sexul era un subiect tabu. Era de la sine înţeles că este ceva intim, despre care nu se vorbeşte. Aşa se face că la vârsta pubertăţii mi-am făcut o idée despre subiect de pe unde am putut. Cum cartea de anatomie vorbeşte prea puţin despre subiect, mai mult în termeni care au legătură cu perpetuarea speciei, surse de informaţii mai accesibile mi-au fost calculatorul, televizorul şi revistele.
Pe toate canalele mesajul este în mare parte acelaşi : poţi face sex oricând, cu oricine, dar ai mare grijă să te protejezi! Câteodată, în filmele romantice, se strecoară idea că este bines ă faci sex doar cu persoana de care eşti îndrăgostit. Ce contează că ai cunoscut-o o săptămână?
Ici, colo mai găseşti, la fapt divers, ca o ciudăţenie a naturii, câţiva care susţin că vor să fie caşti până la căsătorie. Sunt catalogaţidirect ca inadapţi, ciudaţi ori habotnici religioşi. Dar de ce ne stârnesc ei curiozitatea ? Ce anume stă în spatele hotărârii lor apparent bizarre? Ideea biblică a păstrării virginităţii până la căsătorie pare din star o idée învechită şi neinteresantă în zilele noastre. Dar chiar merită aruncată la coşul de gunoi?
Din punct de vedere practic, avem motive să adoptăm principiile biblice în ce priveşte viaţa sexuală. Te protejează de bolile cu transmitere sexuală, lucru nu tocmai de neglijat, mai ales când avem amploarea ravagiilor făcute de SIDA. Te protejează de sarcinile nedorite. Te fereşte de comparaţii şi situaţii dureroase. Cei ce păstrează relaţia sexuală doar în cadrul căsniciei sunt feriţi de dureroasele şi distrugătoare cu ceilalţi parteneri sexuali. Totodată se apără şi de situaţia foarte dureroasă când unul dintre parteneri este extreme de îndrăgostit, în vreme ce celălalt este interesat doar de plăcere. Te fereşte de tentaţii ulterioare şi de infidelitate. Se spune că dorinţele noastre sexuale au motor de Ferrari, dar frâne de bicicletă. Dacă ne aţâţăm şi ne hrănim dorinţele sexuale în mod nesănătos, ne va fi tot mai greu să-i fim credincioşi partenerului de viaţă. Statisticile divorţurilor reflectă rezultatele valorilor noastre sexuale. Ar fi naiv să crezi că, dacă ai avut 20 de parteneri sexuali până la căsătorie, după noaptea nunţii te vei mulţumi cu unul singur tot restul vieţii.
Motivele practice enumarte mai sus par sufficient de solide pentru a ne face să luăm în consideraţie ceea ce ne învaţa Bibilia despre relaţia sexuală. Dar mai există câteva motive, chiar mai importante, ca să păstrăm acutl sexual doar pentru căsnicie.
Mai întâi, Dumnezeu a conceput actul sexual ca să ne exprimăm dragostea şi intimitatea în mod fizic, nu doar pentru a ne bucura, pur şi simplu, de plăcere. Relaţia sexuală este un lucru foate important şi profound şi tocmai de aceea poate avea urmări distrugătoare dacă nu are loc în condiţiile lăsate de Dumnezeu. Poate ai auzit şi tu povestea băiatului care a dat în judecată o companie care producea maşini de tuns iarba, pe mativ că se rănise în timp ce folosea maşina pentru a fasona un gard viu. La process a susţinut că în instrucţiunile de utilizare ale produsului nu era menţionat că nu poate fi folosit în acest scop. Cam la fel stau lucrurile şi cu actul sexual: are un scop în sine, dar fiindcăare aşa mare putere, poate provoca mult rău dacă nu este folosit conform instrucţiunilor Creatorului său.
Pentru a putea înţelege concepţia biblică despre actul sexual, trebuie să înţelegem difenţa dintre dragostea adevărată şi simpla dorinţă fizică. Dragostea preţuieşte şi onorează persoana iubită şi doreşte ce-i mai bun pentru ea. Dragostea se concentreză asupra celuilalt; este lipsită de egoism, are spirit de sacrificiu şi nu poate să nu-i fie devotată celuilalt. Dorinţa fizică, pe de altă parte, caută să se folosească de oamneni sau de diferite lucruri, pentru a-şi satisface nevoile şi pentru a-şi împlini dorinţele. Se concentrează asupra propriei persone, este egoistă şi respinge orice fel de dedicare în relaţia cu celălalt.
Nici căsnicia nu garantează dragostea pe viaţă, dar dacă este luată în serios, ca un angajament necondiţionat de credincioşie pe viaţă, te va ajuta, cu siguranţă, să ştii dacă ceea ce trăieşti este dragoste adevărată sau simpla dorintă fizică. Căsnicia joacă rolul hârtiei de turnesol în cazul relaţiilor, scotând la iveală, sau nu, dedicarea.
Cum putem ştii dacă iubim pe cineva sufficient de mult pentru a face dragoste? Ei bine, căsnicia ne dă răspunsul: “ Eşti gata să te dedici pe viaţă acestei persoane?”
Dacă nu vrei să faci asta, atunci nu există dragoste sinceră, iar acul sexual este doar plăcere fizică. Dorinţa fizică este puternică, dar este egoistă în sine şi se opune dragostei. Dacă vom cultiva dorinţa fizică, aceasta ne va târî inevitabil spre izolare, singurătate, nesiguranţă şi uscăciune sufletească. Ce ne mai rămâne când plăcerea fizică începe să ne plictisească şi nun e mai satisface?
În mod clar, dragostea însoţită de deicare presupune multe eforturi şi sacrificii. Dacă înlocuim dragostea cu dorinţa trupescă, în cele din urmă rămânem doar cu nişte senzaţii care, la un moment dat, îşi vor pierde noutatea şi nu ne vor satisface niciodată pe deplin. Nici măcar pe plan fizic!
Desigur, prezentată astfel, dragostea pare complicată şi greu de întreţinut. Însă la urma urmei, ştiţi să existe ceva foarte valoros, care să se dobândească gratis sau instantaneu?

PATRU LUCRURI PE CARE NU LE ŞTII DESPRE ACTUL SEXUAL PROTEJAT
1. Prezervativul nut e scapă de o sarcină nedorită. Cercetările arată că 10-18% dintre cuplurile care au folsit prezervativa într-un an s-au confirmat cu apariţia unei sarcini.
2. Cercetările publicate de Departamentul Medical al Universităţii Texas şi de Organizaţia Mondială a Sănătăţii relevă că prezervativul nu protejează împotriva HIV în 20% dintre cazuri. Din 20 de persoane care au act sexual protejat cu purtători ai virusului HIV, se vor infecta 1-4 persoane. Unul dintre motivele pentru care prezervativele nu previn transmiterea SIDA este că prezervativele din latex au mici găuri pe suprafaţa lor. Sperma este mai mare descât aceste găuri, dar virusul SIDA este de 50m de ori mai mic decât ele şi poate trece uşor. (Sursa: Dr. C. M. Roland, editor al revistei Rubber Chemistry and Technology). Ca să înţelegeţi cât îi este de uşor ca virusul să treacă prin aceste gări, închipuiţi-va cum trece o minge de ping-pong printr-un coş de baschet! Uşor sau greu?
3. Un studiu din 2006 arată că prezervativul protejează de infectarea cu Papilloma virus (HPV- responsabil de cancerul de col uterin) în doar 70% din cazuri. O femeie din trei se va infecta cu papilovirus chiar dacă partenerul foloseşte prezervativ. În România, în fiecare an, aproximativ 3.500 de femei sunt diagnosticate cu cancer de col uterin şi peste 2.000 mor din cauza acestei boli. Statisticile plasează Romania pe primul loc în Europa în ceea ce priveşte numărul cazurilor de cancer de col uterin.
4. Bolile cu transmitere sexuală se transmit deseori prin contactul direct cu pielea, chiar şi atunci când este folosit prezervativul.

Aceasta se întâmplă deoarece germenii bacterieni şi virali care provoacă bolile cu transmitere sexuală (ca papilovirului uman, chlamidia, herpesul sau sifilisul) nu afectează doar o parte a coprului, ci pot infecta orice loc din zona genitală atât la bărbaţi, cât şi la femei.

Despre dragoste în vremea epoca sexului (extras din fitzuica)

Definiția răului și explicația dată de elevul Albert Einstein

14 Iul 2010 3 comentarii

by Isabela in Epic/ Liric/ Dramatic Etichete:Albert Einstein, Dumnezeu, raul

Într-o sală de clasă a unui colegiu, un profesor ţine cursul de filozofie :

- Să vă explic care e conflictul între ştiinţă şi religie…

Profesorul ateu face o pauză şi apoi îi cere unuia dintre noii săi studenţi să se ridice în picioare.

- Esti creştin, nu-i aşa, fiule?

- Da, dle, spune studentul.

- Deci crezi în Dumnezeu?

- Cu siguranţă.

- Dumnezeu e bun?

- Desigur, Dumnezeu e bun.

- E Dumnezeu atotputernic? Poate El să facă orice?

- Da.

- Tu eşti bun sau rău?

- Biblia spune ca sunt rău.

Profesorul zâmbeşte cunoscător. Aha! Biblia! Se gândeşte puţin…

- Uite o problemă pentru tine. Să zicem că există aici o persoană bolnavă şi tu o poţi vindeca. Poţi face asta. Ai vrea să o ajuţi? Ai încerca?

- Da, dle. Aş încerca!

- Deci eşti bun.

- N-aş spune asta.

- Dar de ce n-ai spune asta? Ai vrea să ajuţi o persoană bolnavă dacă ai putea. Majoritatea am vrea dacă am putea. Dar Dumnezeu, nu…

Studentul nu răspunde, aşa că profesorul continuă :

- Dumnezeu nu ajută, nu-i aşa? Fratele meu era creştin şi a murit de cancer, chiar dacă se ruga lui Iisus să-l vindece! Cum poţi spune că Iisus e bun? Poţi răspunde la asta?

Studentul tace…

- Nu poţi răspunde, nu-i aşa?

El ia o înghiţitură de apă din paharul de pe catedră ca să-i dea timp, studentului, să se relaxeze…

- Hai să o luăm de la capăt, tinere! Dumnezeu e bun?

- Păi…, da, spune studentul.

- Satana e bun?

Studentul nu ezită la această întrebare:

- “Nu”.

- De unde vine Satana?

Studentul ezită….

- De la Dumnezeu.

- Corect! Dumnezeu l-a creat pe Satana, nu-i aşa? Zi-mi, fiule, există rău pe lume?

- Da, dle.

- Răul e peste tot, nu-i aşa? Şi Dumnezeu a creat totul pe lumea asta, corect?

- Da.

- Deci cine a creat răul? ??

… Profesorul a continuat:

- Dacă Dumnezeu a creat totul, atunci El a creat şi răul! Din moment ce răul există şi conform principiului că ceea ce facem, defineşte ceea ce suntem, atunci înseamnă că Dumnezeu e rău!

Din nou, studentul nu răspunde…

- Există pe lume boli? Imoralitate? Ură? Urâţenie? Toate aceste lucruri groaznice, există?

Studentul se foieşte jenat…

- Da.

- Deci cine le-a creat?

Studentul iarăşi nu răspunde, aşa că profesorul repetă întrebarea:

- CINE LE-A CREAT? !?

Niciun răspuns. Deodată, profesorul începe să se plimbe în faţa clasei. Studenţii sunt uimiţi.

- Spune-mi…, (continuă el, adresându-se, altui student)…

- Crezi în Dumnezeu, fiule?

Vocea studentului îl trădează şi cedează nervos :

- Da, dle profesor, cred.

Bătrânul se opreşte din mărşăluit…

- Ştiinţa spune că tu ai 5 simţuri pe care le foloseşti pentru a identifica şi observa lumea din jurul tău! L-ai văzut vreodată pe Dumnezeu?

- Nu, dle. Nu L-am văzut!

- Atunci spune-ne dacă L-ai auzit vreodată pe Dumnezeul tău?

- Nu, dle, nu L-am auzit!

- L-ai simţit vreodată pe Dumnezeul tău, L-ai gustat sau Lai mirosit? Ai avut vreodată o experienţă senzorială a lui Dumnezeu???

- Nu, dle, mă tem că nu!

- Şi totuşi crezi în El???

- Da.

- Conform regulilor empirice, testabile, demonstrabile, ştiinţa spune că Dumnezeul tău nu există! Ce spui de asta, fiule?

- Nimic, răspunde studentul. Eu am doar credinţa mea!

- Da, credinţa, repetă profesorul. Asta e problema pe care ştiinta o are cu Dumnezeu! Nu există nicio dovadă, ci doar credinţa!

Studentul rămâne tăcut pentru o clipă… după care, pune şi el o întrebare :

- Dle profesor, există căldură?

- Da

- Şi există frig?

- Da, fiule, există şi frig!

- Nu, dle, nu există! !!

Profesorul îşi întoarce faţa către student, vizibil interesat. Clasa devine brusc foarte tăcută… Studentul începe să explice :

- Poate exista multă căldură, mai multă căldură, super-căldură, mega-căldură, căldură nelimitată, căldurică sau deloc căldură, dar nu avem nimic numit “frig”. Putem ajunge până la 458 de grade sub zero, ceea ce nu înseamnă căldură, dar nu putem merge mai departe! NU EXISTĂ FRIG! !! Dacă ar exista, am avea temperaturi mai scăzute decât minimul absolut de -458 de grade! Fiecare corp sau obiect e demn de studiat dacă are sau transmite energie, şi căldura e cea care face ca un corp sau material, să aibă sau să transmită energie. Zero absolut (-458 F) înseamnă doar, ABSENŢA TOTALĂ A CĂLDURII!!!

- Vedeţi, d-le profesor, frigul e doar un cuvânt pe care îl folosim pentru a descrie absenţa căldurii! Nu putem măsura frigul! Nu există unităţi de măsură pentru frig! Căldura poate fi măsurată în unităţi termice, deoarece căldura este energie! Frigul NU E OPUSUL CĂLDURII, d-le profesor, ci doarABSENŢA EI!!!

Clasa e învăluită în tăcere! Undeva cade un stilou şi sună ca o lovitură de ciocan…

- Dar întunericul, dle profesor? Există întunericul? ??

- Da, răspunde profesorul fără ezitare. Ce e noaptea dacă nu întuneric? !?

- Din nou, RĂSPUNS GREŞIT, d-le profesor! Întunericul nu este “ceva”, esteABSENŢA A “CEVA”! !! Poate exista lumină scăzută, lumină normală, lumină strălucitoare, lumină intermitentă, dar dacă nu există lumină constantă, atunci nu există nimic, iar ACEST NIMIC ÎL NUMIM ÎNTUNERIC! !!

Acesta este sensul pe care îl atribuim acestui cuvânt! În realitate, ÎNTUNERICUL NU EXISTĂ! !! Dacă ar exista, am putea face ca întunericul să fie mai întunecat sau mai puţin întunecat şi l-am putea măsura cu unităţi de măsură, nu-i aşa??????

Profesorul începe să-i zâmbească, studentului din faţa sa! Se pare ca acesta va fi un semestru bun…

- Ce vrei să demonstrezi, tinere?!?

- Dle profesor, vreau să spun că premisele dvs filosofice SUNT GREŞITE DE LA BUN ÎNCEPUT şi de aceea concluzia TREBUIE să fie şi ea greşită! !!

De data asta, profesorul nu-şi poate ascunde surpriza :

- Greşită?!? Poţi explica în vreun fel???

- Lucraţi cu premiza dualităţii (explică studentul)… Susţineţi că există viaţă şi apoi că există moarte, un Dumnezeu bun şi un Dumnezeu rău… Consideraţi conceptul de Dumnezeu drept ceva finit, ceva ce putem măsura… Domnule profesor, ştiinţa nu poate explica nici măcar ce este acela un gând!!!

Folosim electricitatea şi magnetismul, dar NIMENI nu a văzut sau nu a înţeles pe deplin vreuna din acestea două! Să consideri că moartea e opusul vieţii, înseamnă să ignori că moartea nu există ca lucru substanţial! MOARTEA NU E OPUSUL VIEŢII, ci doar ABSENŢA EI!!! Acum spuneţi-mi, dle profesor, le predaţi studenţilor teoria că ei au evoluat din maimuţă?!?

- Dacă te referi la procesul evoluţiei naturale, tinere, da… evident că da!!!

- Aţi observat vreodată evoluţia cu proprii dvs ochi, d-le profesor?!?

Profesorul începe să dea din cap, încă zâmbind, când îşi dă seama încotro se îndreaptă argumentul… Un semestru foarte bun, într-adevăr…

- Din moment ce nimeni nu a observat procesul evoluţiei în desfăşurare şi nimeni nu poate demonstra că el are loc, dvs. le predaţi studenţilor CEEA CE CREDEŢI, nu?!? Atunci, ce sunteţi, om de ştiinţă sau predicator???

Clasa murmură… Studentul tace până când emoţia se mai stinge…

- Ca să continuăm demonstraţia pe care o făceaţi adineaori, celuilalt student, permiteţi-mi sa vă dau un exemplu, ca să înţelegeţi la ce mă refer!

Studentul se uită în jurul său, în clasă…

- E vreunul dintre voi care a văzut vreodată creierul domnului profesor?!? Clasa izbucneşte în râs… E cineva care “a auzit” creierul profesorului, l-a simţit, l-a atins sau l-a mirosit??? Nimeni nu pare să fii făcut asta! Deci, conform regulilor empirice stabilite şi conform protocolului demonstrabil, ştiinţa spune – cu tot respectul, d-le profesor – CĂ NU AVEŢI CREIER! !!Dacă ştiinţa spune că nu aveţi creier, cum să avem încredere în cursurile dv. , d-le profesor???

Acum clasa e cufundată în tăcere… Profesorul se holbează la student, cu o faţă impenetrabilă…

În fine, după un interval ce pare o veşnicie, bătrânul profesor răspunde:

- Presupun că va trebui să crezi acest lucru, pur si simplu…

- Deci, acceptaţi că există credinţa şi, de fapt, credinţa există împreună cu viaţa, continuă studentul. Acum, d-le, credeţi că există răul???

Acum, mai nesigur, profesorul răspunde:

- Sigur că există! Îl vedem zilnic! !! Răul se vede zilnic din lipsa de umanitate a omului faţă de om! Se vede în nenumăratele crime şi violenţe care se petrec peste tot în lume! Aceste manifestări nu sunt nimic altceva decât răul! !!

La asta, studentul a replicat:

- RĂUL NU EXISTĂ, d-le profesor, sau cel puţin nu există ca lucru în sine! Răul e pur şi simplu ABSENŢA LUI DUMNEZEU!!!Este exact ca şi întunericul şi frigul, un cuvânt creat de om pentru a descrie ABSENŢA LUI DUMNEZEU! Nu Dumnezeu a creat răul! Răul este ceea ce se întâmplă când din inima omului lipseşte dragostea lui Dumnezeu! Este ca frigul care apare când nu există căldură sau ca întunericul care apare când nu există lumină…

Profesorul s-a aşezat jos, fără a mai scoate un cuvânt…

P. S. : Studentul respectiv se numea…. ALBERT EINSTEIN
http://isssz.wordpress.com/2010/07/14/defini%C8%9Bia-raului-%C8%99i-explica%C8%9Bia-data-de-elevul-albert-einstein/

Cu ce aş putea sǎ încep un mic discurs…şi m-am gândit: “Dumnezeu este dragoste.” (I Ioan 4, 16).
În centrul vieţii creştineşti, în centrul teologie, este dragostea.Aceasta dǎ sens vieţii noastre, o înfrumuseţeazǎ, o face plǎcutǎ şi înţeleasǎ.
“Porunca cea mai înaltǎ dintre toate, datǎ de Mântuitorul Iisus Hristos, este dragostea. “Mântuitorul ştia cǎ cel ce împlineşte aceastǎ poruncǎ se aseamǎnǎ cu Dumnezeu, iar cel ce se aseamǎnǎ cu Dumnezeu şi-a împlinit în chip fericit misiunea sa în lume.De aceea tot ceea ce face creştinul se judecǎ prin prizma dragostei şi primeşte valoarea înaintea lui Dumnezeu numai întrucât este fǎcut din dragoste.”
“De fapt, dupǎ cuvântul Sfintei Scripturi, cel ce nu are dragoste nici nu se poate numi creştin, pentru cǎ “cel ce nu iubeşte nu cunoaşte pe Dumnezeu.”(I Ioan 4, 8).
Creştinul trebuie sǎ fie prin excelenţǎ omul dragostei, pentru cǎ dragostea din inimǎ curatǎ şi din cuget bun şi din credinţǎ nefǎţarnicǎ” direcţioneazǎ, orienteazǎ viaţa lui, dându-i soluţii dupǎ voia lui Dumnezeu pentru comportarea practicǎ de fiecare zi.
Dragostea face pe cel ce o are şi o dezvoltǎ sǎ fie inundat de o sfântǎ bucurie, bucuria de a face şi altora bucurie, bucuria împlinirii unei fapte bune- ea stârneşte o pornire de a îmbrǎţişa pe oricine, cum zic Sfinţii Pǎrinţi, este putere de dǎruire fǎrǎ reserve în slujba altora.De aceea, dragostea înseamnǎ activitate, muncǎ, neodihnǎ, stare de veghe, cǎutare continuǎ de noi şi noi cǎi pentru realizarea binelui.În felul acesta, dragostea scoate la luminǎ şi fructificǎ cei mai ascunşi talanţi ai omului.
Dragostea ne face sǎ ieşim din noi şi sǎ ne apropiem cu gânduri curate şi simţiri frǎţeşti faţǎ de toţi oameni; în faţa dragostei toţi oamneii sunt egali, toţi au dreptul la viaţǎ, indifferent de culoarea, religia sau poporul cǎruia ar aparţine cineva.În faţa ei cade orice zid despǎrţitor dintre oameni.
Dragostea se roagǎ pentru cei de aproape şi pentru cei de departe, pentru cei cunoscuţi şi pentru cei necunoscuţi, pentru prieteni şi pentru neprieteni.Ea rǎspunde cu pâine pietrelor, cu blândeţe insultelor şi batjocurilor, deoarece ea ştie cǎ în felul acesta mai mult poate sǎ îndrepte.
Dragostea îmblânzeşte şi lumineazǎ lǎuntric; ea ajutǎ la cunoaşterea lui Dumnezeu şi a aproapelui.Dragostea îmbogǎţeşte sufleteşte mai mult ca orice.
Dragostea ne apropie nu numai de cei de o seamǎ cu ea, ci ea ne înfrǎţeşte şi ne solidarizeazǎ cu întreaga creaturǎ.
Dragostea este, deci, elemental cel mai adânc şi cel mai autentic al omului.De aceea, cineva este om şi este creştin mai ales în mǎsura în care este pǎtruns de dragoste.Creştinul plin de dragoste evanghelicǎ este un om cu adevǎrat mare, generos, cumpǎtat în toate, un om care are ceva în mǎreţia lui Dumnezeu, luminǎ fiind în lume, dupǎ cuvântului Domnului ce zice: “Voi sunteţi lumina lumii…”
Dragostea este o forţǎ în vremurile noastre.Ea zǎmisleşte bunǎvoinţa în relaţiile dintre persoane şi pacea şi prietenia între popoare.Unde este dragoste este înţelegere, este pace, este împreunǎ lucrare pentru binele tuturor.Glasul Sfântului Apostol Ioan ne îndeamnǎ pe noi : “Fiilor, iubiţi-vǎ unii pe alţii” , îngǎduiţi-vǎ unii pe alţii, parcǎ vrea sǎ spunǎ iertaţi-vǎ unii pe alţii, fiţi mai buni, mai drepţi, mai binevoitori unii faţǎ de alţii.


Sǎ ne aprindem deci de acet foc sfânt, sǎ ardem de dragostea creştinǎ, sǎ ne iubim unii pe alţii, pentru mai binele nostru şi pentru ca pacea şi buna înţelegere sǎ se instaureze şi sǎ domneascǎ pentru totdeauna în lume.
În felul acesta se vor împlini întru totul cuvintele Sfântului Ioan Gurǎ de Aur, care zice: “Dacǎ toţi oamenii ar iubi şi ar fi iubiţi, nimeni n-ar mai nedreptǎţi pe altul, ci şi uciderile, luptele, rǎzboaiele, rǎpirile, lǎcomiile şi toate relele ar fi îndreptate şi rǎul s-ar cunoaşte numai din nume.”

Diacon GH. PAPUC

Increderea

Oare ce este increderea???oare ce este ura???Sunt intrebari care se descopera in timp, impreuna cu oamenii...o data ce ai aflat se pare ca nu mai esti tu...sau cine esti tu???ca sa ma judecii
Pacat, suntem oameni muritori,care vor ajunge cenusa...Cine sunt ei,cu ce drept te judecata???
Ciudat,totul este ciudat....pana in final eu nu am cunoscut inca : ce este ura,dar neincrederea am simtit-o pe pielea mea...am avut incredere, dar se pare ca nu au apreciat-o cei din jur destul.