Un om foarte sărac locuia cu soţia lui. Într-o zi, soţia sa, 
care avea parul foarte lung i-a cerut să-i cumpere un pieptene 
pentru ca părul să crească bine şi să fie bine îngrijit. 
Omul s-a simţit foarte rău şi a spus nu.  
El a explicat că el nu avea destui bani nici pentru a repara cureaua de ceas, pe care el tocmai a rupt-o.
Ea nu a insistat, in cerere ei. 
Omul a mers la muncă şi a trecut printr-un magazin de ceasuri,  
si-a vandut ceasul deteriorat la un preţ scăzut şi a mers să 
cumpere un pieptene pentru soţia sa. 
El a venit acasă, seara, cu pieptenele în mână, gata să-l dea soţiei sale. 
El a fost surprins când a văzut-o pe  soţia sa, cu o tunsoare foarte scurta. 
Ea si-a vândut părul şi a luat un ceas nou. 
Lacrimile curgeau din ochii lor, în acelaşi timp, pentru inutilitatea   acţiunilor lor, si  pentru reciprocitatea iubirii lor.
Morala: A iubi nu este nimic, a fi iubit este ceva, dar a iubi si a fi iubit de cel pe care îl iubeşti,  este TOTUL.